O,prezenta iluzorie a neantului,
Esti rabufnirea unui cuget incetosat de aburii dragostei.
Cu o aripa de inger,ma transpui in infinit.
Mi-ai acordat coardele sufletului cu o raza calda,
M-ai aruncat din bolul de cristal,unde era o liniste mormantala,
M-ai proiectat dincolo de stelele vesnic surazatoare
Spre freamat,zbucium,imensitate...
Spatiul nu mai exista.Si nu ar avea de ce.
Timpul curge nestavilit,dar pentru mine o clipa e vesnica.
Toate sunt una.Unul e totul.Totul esti tu.
Desertaciunea,pustietatea,nu-si mai au locul.
Totul e de o imensa voluptate.Totul e deplin.
Totul cu o singura mangaiere a ochilor tai...